“Comparându-te cu mine,chiar te crezi perfect!”

April 11, 2008 | Oameni,prieteni, Viaţa cotidiană, Şcoală

O consecinţă destul de gravă a societăţii moderne este că depindem prea mult unii de alţii şi asta nu e tot timpul bine.Omul prin natura sa e făcut să aibă o viaţă prosperă şi să se autodepăşească pe el însuşi dar acum de asta nu se mai ţine cont.Problema asta nu e chiar aşa de nouă datând din câte am auzit de sute de ani.Nimeni nu mai e interesant să-şi depăşească propriile limite atâta timp cât e cel puţin la acelaşi nivel cu colegul din dreapta sau stânga şi nici ei nu se chinuie să o facă tot din aceleaşi motive.
E moarte pe la mine prin clasă cu temele astea fiindcă nimeni nu le mai prea face decât în clasă şi asta numai dacă văd că şi alţii le-au făcut.Mi s-a acrit şi de mess de când cu noii mei colegi prin listă fiindcă toţi sunt disperaţi de viaţă seara şi întreabă pe oricine dacă au făcut tema aia sau dacă au învăţat la materia cutare că e prea grea lecţia ca să ştie dacă şi ei o să o facă.Prin pauze e conferinţă în clasă iar dacă toţi spun că n-au învăţat la materia x că a fost prea grea lecţia,parcă ţi-e jenă şi ruşine să spui că tu ai învăţat,şi până la urmă de ce ţi-e jenă?De faptul că ei nu au învăţat ei şi de faptul că tu,ca un elev cumsecade, ţi-ai asumat dreptace răspunderea cu care ai fost îndatorat?Păi ăsta nu e defapt un motiv pentru care să te mândreşti?De unde până unde atâta ilogistică şi de unde inversiunea asta de situaţie?Unii colegi de-ai mei zic că nu ştiu nimic dar defapt ştiu tot şi dacă e cazul iau 10.Eu prefer să spun verde în faţă care-i problema,când ştiu şi când nu şi dacă se leagă cineva de mine răspund ferm şi dur că doar n-am motive să mă feresc,n-am făcut nimic greşit.Mi-or arunca ei priviri în crucişi pline de reproşuri dar mă doare undeva de ele.
Am avut şi eu acum câteva zile o lucrare la matematică în care am luat 9 spre 10 şi undeva mi-a pus profesoara un semn de întrebare neexplicitat,deşii exerciţiu ieşise bine(era de inducţie) iar când m-am dus să o întreb ce e greşit,colegul de bancă a făcut o faţă ca toate visele,parcă vezi doamne m-aş duce să semnalez o greşală din lucrarea lui şi parcă nota ar conta defapt,nu cu ce am ieşit din experienţa lucrării de control.
Altceva destul de iminent ce este dezvoltat mai mult în titlul citat din “Paraziţii” esta faptul că de la un anumit punct,nimeni nu mai evoluează fiindcă există persoane de aceeaşi categorie cu ei dar de un nivel mult mai mic,şi asta se poate releva mai bine prin exemple : nu merg la biserică fiindcă nici frate-meu nu merge de ani de zile,nu mai citesc nimic fiindcă şi-aşa nimeni nu mai citeşte în ziua de azi.Asta se leagă oarecum de ce am zis mai devreme dar doar parţial.
Nuştiu,evoluăm sau ne întoarcem încet încet la epoca de piatră?